Scurt istoric al caselor pasive – 30 de ani de confort și consum redus de energie
A venit sezonul rece, astfel că acum (mai mult ca oricând) este cazul să vorbim despre case pasive și să vă amintim cel mai mare avantaj al lor: consumul redus de energie pentru încălzirea spațiului interior.
Asta pentru că proiectarea și executarea caselor pasive se face în așa fel încât facturile să fie mici și confortul sporit. Cu alte cuvinte, să-ți fie cald iarna și răcoare pe timpul verii.
Așadar, astăzi ne-am propus să vorbim puțin despre istoria caselor pasive, care înseamnă mai mult de 30 de ani de eficiență energetică.
Case pasive – ce sunt și ce nu sunt
Când vorbim despre „case pasive” ne referim, de fapt, la un concept care descrie un confort termic superior ce poate fi realizat cu un consum de energie foarte scăzut.
Asta pentru că pierderea de căldură care de obicei se face în clădiri prin pereți, acoperiș și ferestre este redusă drastic datorită izolației termice de înaltă calitate, ferestrelor cu geam triplu, orientării casei pentru a beneficia de maximul de lumină solară și sistemului de ventilație cu recuperare de căldură.
Respectarea acestor cinci principii de bază asigură majoritatea necesarului de căldură, astfel că folosirea sistemelor clasice de încălzire este foarte redusă.
În casele pasive, căldura este reținută mai mult timp, astfel că arareori mai e nevoie să o suplimentezi, fiind de ajuns cea venită de la Soare și cea emisă de locuitori și de aparatura din locuință. Astfel, grație surselor de căldură „pasive” vei consuma mai puțină energie „activă” (încălzire centrală, aer condiționat etc.), deci facturile vor fi semnificativ mai mici.
Mai mult, grație izolării continue, în timpul verii, canicula este ținută în afara clădirii, astfel că nu mai ai nevoie să pui tot timpul în funcțiune sistemele de răcire, acest lucru realizându-se natural.
Grație acestor mari avantaje, casele pasive au un consum de energie cu 90% mai mic decât cel al unei clădiri vechi și, în medie, cu 75% mai mic decât cel al unei clădiri noi care nu respectă acest standard.
Atenție: o casă pasivă înseamnă un consum semnificativ mai redus de energie – dar nu zero!
Wolfgang Feist este „tatăl” conceptului de case pasive, iar Katrin Klingenberg este „mama”
Istoria documentată ca atare a caselor pasive începe undeva prin anii ‘80, când sustenabilitatea a început să câștige teren în țările scandinave, inclusiv în contextul crizei lemnului. Așadar, cam atunci au început studiile universitare legate de optimizarea clădirilor, pentru a găsi soluții care să micșoreze dependența de sursele convenționale de energie.
Dar concluziile preliminare au fost adunate și standardizate abia în anii ‘90. Deși casele pasive, într-o formă sau alta, se construiesc de ceva mai mult timp, cercetătorul german Wolfgang Feist este cel care a standardizat conceptul. Acum 30 de ani, el este cel care a construit prima casă pasivă, pentru familia sa, urmărind anumite principii care sunt valabile și astăzi.
După succesul obținut cu propria casă, el a înființat Institutul de Case Pasive (Passive House Institute) în urmă cu 25 de ani, stabilind modul de proiectare și construcție pentru a obține clădiri cu eficiență energetică maximă. Totodată, acest institut, prin auditori acreditați, certifică calitatea de „casă pasivă” a construcțiilor, în funcție de câteva criterii clar definite.
În afară de respectarea celor cinci principii de bază enumerate anterior, pentru ca o clădire să obțină certificarea de „casă pasivă”, mai trebuie îndeplinite cel puțin următoarele performanțe:
- Maxim 10 W/m² necesar caloric constant;
- Maxim 42 kWh/m² necesar anual total de energie.
- Maxim 15 kWh/m² necesar anual pentru încălzirea spațiului.
Totodată, casele pasive și sursele de energie regenerabilă se completează reciproc, deoarece ambele respectă același crez – colectarea și folosirea energiei deja existente.
De menționat mai este și Katrin Klingenberg, care descoperă principiile casei pasive în timp ce studiază arhitectura la Berlin și implementează prima casă pasivă în Statele Unite ale Americii în 2003. Ea devine mai târziu cofondatoarea „Passive House Institute US” (PHIUS), desfășurând propriile cercetări și optimizări în ceea ce privește casa pasivă, adaptând totodată conceptul la specificațiile climei americane.
De ce casa pasivă din lemn e o garanție a confortului
De ce o structură de lemn are un avantaj în construcția unei clădiri pasive?
E foarte simplu: pentru că lemnul combină abilitatea de a absorbi căldura și de a o reține cu un număr de proprietăți extrem de importante, cum ar fi rezistența la apă, integritatea structurală și calitatea finisajului.
Noi, la Dimmer, construim case pasive din lemn, pe sistem timberframe, care respectă toate criteriile de confort, eficiență energetică și estetică. Dacă ești curios, contactează-ne și o să-ți răspundem pe larg la toate întrebările!